La fel ca si nasterea sau viata, moartea este un moment bine marcat in existenta fiecarui individ, indiferent de rasa sau religie.
La inceputuri, omul traia in comuniune cu natura, iar atunci cand murea, se dezintegra iar ideea de inmormantare sau ritual funeral nu exista.
Odata cu evolutia societatii moartea a inceput sa fie un moment marcant si marcat de fiecare religie sau grupara incepand cu Epoca de piatra.
Indiferent ca ritual se referea la inhumare sau la incinerare umana, fiecare popor a pastrat obiceiuri de – a lungul timpului si au dezvoltat un cult al mortii.
Incepand de la imbracarea decedatului in haine specifice pentru postura de mort, pana la obicetele cu care acestia erau insotiti fiecare tara are ritualuri religioase sau mai putin religioase specifice.
Unii considereau in ceea ce priveste imbracamintea celui mort, ca atunci cand acesta va fi inhumat in haine noi, spiritele rele nu il vor mai recunoaste si il vor lasa sa treaca cu bine spre lumea de dincolo.
In urma cu 4000 de ani, adeptii zoroastrismului, considerau ca un cadavru trebuie distrus cu totul, pentru ca in momentul in care este lipsit de viata acesta devine malefic.
Cei care intrau in contact cu mortii, pentru ca era necesar sa ii transporte, traiau separati de restul populatiei. Tot in unele zone ale Asiei, trupurile neinsufletite nu erau inhumate sau incinerate ci erau lasate prada vulturilor prin asezarea lor la inaltime.
Unele triburi din America de nord isi atarnau mortii in copaci pentru ca trupurile lor sa fie uscate in prezenta Soarelui sau sa se dezintegreze. Cand ramaneau doar oasele, acestea erau stranse si ingropate.
Vikingii isi inmormantau mortii alaturi de toate obicetele pe care acestia le detinusera in viata, in credinta ca vor avea nevoie de tot pe lumea cealalta unde vor merge. In cazul in care trupurile le erau incinerate, acestea se incinerau alaturi de tot ce detineau, de la bunuri marunte pana la corabii sau animale.
Mumificarea cadavrelor a inceput in Egiptul antic, cand cei instariti erau imbalsamati si mumificati pentru a aduce un semn de omagiu persoanei, prin imbalsamare corpul putand fi pastrat conservat mai bine.
Unele obiceiuri erau destul de ciudate chiar si pentru zilele noastre. Se spune ca romanii, aveau un ritual funebru, prin care la capataiul mortului era obligatoriu sa stea cel mai in varsta membru al familiei pentru a – i lua celui care urma sa moara ultima suflare.
Babilonienii, persii si sirienii obisnuiau sa depoziteze cadavrele in borcane de dimensiuni foarte mari cu miere si ceara, transformand corpul defunct in lumanari.
Unii haitieni obisnuiesc sa isi afume mortii iar apoi sa ii atarne pe peretii casei precum niste ornamente.
In Thailanda se practica incinerarea. Urmasii la tron, erau nevoiti sa caute in cenusa rezultata din incinereare si sa gaseasca oasele ramase, pentru a le purta drept talismane.
In India, aveau loc adevarate crime atunci cand murea un barbat, pentru ca o data cu el, trebuia ingropata si vaduva lui.
Cartaginezii, isi devorau mortii, devenind canibalii propriei familii, obicei care desi nu este confirmat inca se mai practica si in zielele noastre.
Inmormantarea eco este un nou stil contemporan, care presupune amestecul corpului neinsufletit cu resturi vegetale, urmand ca ulterior, dupa aproximativ o jumatate de an, acesta sa devina ingrasamant pentru agricultura.
In Suedia s – a inventat o metoda de a degrada corpul uman neinsufletit prin congelare.
In unele tari, potrivit credintei ca sufletul nu moare niciodata, oamenii isi comanda siciruri pe plac, inca cat sunt in viata. Acestea pot avea diferite forme sau marimi, pot fi cu diverse picturi, sau pot fi adevarate masini sau obiecte preferate de cei care le aleg.
In unele zone de pe glob cenusa rezultata din incinerare este folosita pentru decorarea sau fabricarea unor obiecte de arta sau tablouri.
Chiar si o celebra piatra de diamant se poate realiza din cateva kilograme de cenusa, un proces chimic foarte complicat si niste costuri foarte ridicate.
In tara noastra inca se practica ritualurile de inmormantare binecunscute de adeptii religiei ortodoxe si incinearea umana, care chiar daca a fost pusa la dispozitie dintotdeauna a avut destul de putini adepti.
Biserica ortodoxa inca nu si – a exprimat acordul pentru incineare desi aceasta este facuta in termeni legali.
Exista in prezent mai multe crematorii in tara, de exemplu poti sa beneficiezi de servicii de incinerare umana in Cluj in cele mai igienice si de actualitate conditii.