Moartea este unul dintre cele mai triste lucruri si probabil ca tocmai din cauza aceasta in sitorie au fost asociate cu ea mai multe ritualuri care erau duse la extrem si unele care acum par amuzante sau inspaimantatoare.
In prezent in jurul acestor obiceiuri a fost dezvoltata o intreaga industrie si de exemplu exista firme specializate care se ocupa de transport funerar international aducand decedatii acasa din tarile in care au murit. Sunt si firme care produc cruci, sicrie, jerbe si coroane si chiar si firme care se ocupa de ingropare si imbalsamare si castigul in domeniul acesta este considerabil.
Cu secole in urma vikingii au facut ca ritualul de inmormantare sa fie un real eveniment extravangant cu sicrie mari pentru a putea incapea nu numai decedatii dar si tot ceea ce se stia despre ei si tot ce se considera necesar pe acel taram de dincolo. Tot la populatiile acestea persoanele importante aveau parte de incinerari somptuoase care includeau mai multe posesiuni. In categoria aceasta intrau caii, corabiile si oamenii vii.
Egiptenii credeau ca viata de apoi seamana cu cea pe care o aveau si pe pamant si de aceea corpul trebuia sa fie cat mai bine pastrat. Practica de a mumifica toate cadavrele era raspandita numai printre oamenii cu bani pentru ca doar ei erau demni sa isi pastreze corpurile si in viata viitoare. Pentru ca dupa ce ajungeau la destinatie persoanele decedate nu puteau sa se descurce singure cele mai multe luau cu ele servitorii pe care ii inchideau in morminte. Uneori mumiile nu erau puse in morminte pentru mai multi ani pentru ca erau utilizate ca si garantie la imprumuturi.
La romani ritualul de inmormantare presupunea ca cel mai in varsta barbat din familie sa stea langa parintele sau pana murea pentru a ii inhala ultima suflare.
Babilonienii, persii sis sirienii faceau lumanari uriase din corpurile decedatilor. Corpurile erau pastrate in borcane gigantice cu miere sau ceara. De asemenea, la fel de macabru este si obiceiul unor popoare din haiti care isi afmau decatii si ii atarnau pe pereti pe post de ornamente.
Thailandezii prefera incinerearea dar pentru familiile regale succesorul trebuia sa caute in cenusa predecesorului oasele ramase si sa le tina pe post de talismane.
Despre cei din India se spune ca aveau practici pe care autoritatile britanice fiind oripilate le-au interzis. Exista si obiceiul numit sutte care spunea ca vaduva decedatului sa moara alaturi de el.
Cartaginezii se pare ca mancau decedatii. Membrii din familie aveau un angajament sacur sa isi consume ruda decedata. In prezent se spune ca inca mai exista canibalismul ritualic insa sunt doar zvonuri si nu au fost confirmate.
Un alt ritual funerar contemporan este inmormantarea cereasca din tibet. El presupune ca trupul sa fie facut in mici bucatele iar oasele trebuie sa fie sfaramate pentru ca ulterior sa se amestece cu orz, carnea maruntita si grasime de iac si astfel se prepara hrana pentru vulturi. Pentru ca toti aleg aceste metode exista peste 1000 de locuri care au aceasta destinatie in Asia.
