In acest articol o firma de repatriere decedati Italia ne prezinta istoria mormintelor in perioada antica si mai exact mormintele romane si pe cele din neolitic din Scotia si Irlanda dar si in India.
Mormintele din Scotia, cum ar fi mormantul Maeshowe din Orkney, prezinta o remarcabila asemanare cu cele ale Greciei antice, in special mormantul Tholos. Mormantul Eagles (de asemenea, din Orkney) dateaza la 3000 i.en si s-a constatat ca el contine oasele a peste 300 de persoane ingropate de-a lungul timpului.
Printre ramasitele scheletice ale fiintelor umane s-au numarat cei peste 700 de vulturi cu coada alba care au dat numele mormantului. Nu au fost descoperite obiecte personale in nici unul din aceste morminte, dar acea absenta a fost atribuita pradatorilor vechi ai mormintelor.
Mormintele neolitice din intreaga Scotie au fost proiectate intentionat, ca si in alte culturi, ca niste case ale mortilor. La Maeshowe, de exemplu, pentru a intra in mormant, ar fi trebuit sa se deplaseze o piatra mare si apoi sa se coboare in camera care reprezenta lumea inferioara.
Aceeasi constructie si ideologie poate fi vazuta in faimosul mormant de la Newgrange din Irlanda, care este unul dintre cele mai vechi morminte din lume (pre-datand de la Piramidele din Giza si civilizatia miceniana din Grecia) construit intre 3300-2900 i.H. Newgrange, ca Maeshowe, a fost construit cu grija sa admita o singura raza de lumina in intunericul camerei interioare la solstitiul de iarna, iar acest lucru, se crede, inseamna simbolizarea vietii vesnice a decedatului.
Cele mai vechi morminte de trecere din Irlanda se afla in judetul Sligo, cu cel mai mare cimitir megalithic de la Carrowmore. Alte morminte din intreaga Irlanda (cunoscute sub denumirea de dolmens) sunt construite de-a lungul acelorasi linii ca mormintele Carrowmore.
Brownshill Dolmen din regiunea Carlow urmareste obiceiul unei camere de inmormantare pe pamant, dar se distinge printr-o piatra de mormant cocotata pe megaliti verticali care cantaresc 100 de tone (considerat a fi cea mai grea piatra din Europa) si mormantul cunoscut drept “Mound of the Fighters” , din Meath, este similar cu Newgrange in sensul ca a fost construit ( acum circa 3000 i.en) astfel incat soarele in ascensiune, in anumite zile, lumineaza camera de inmormantare interioara pentru a simboliza lumina vietii.
Acest concept este prezent in mod egal in mormintele din India, unde, initial, mormintele erau pesteri sau erau in stanci, dar in cele din urma au evoluat in mausolee care comemorau viata decedatului si ii asigurau nemurirea prin amintirea celor vii.
Crematia a fost cea mai obisnuita metoda de a trata ramasitele mortilor din India si, din acest motiv, mormintele nu erau folosite in acelasi grad ca si in alte culturi. Convingerile religioase hinduse au incurajat incinerarea si raspandirea cenusii, dar odata cu introducerea islamului in tara, importanta ramasitelor fizice ale decedatului a fost accentuata si mormintele au devenit mai raspandite ca mijloc de a onora si aminti mortii.
Cel mai faimos exemplu al acestor practici, desi nu unul antic, este Taj Majal construit in 1631 de catre Shah Jahan pentru sotia sa.
