România este o țară cu risc seismic semnificativ, unde cutremurele majore au marcat istoria și au determinat măsuri speciale de protecție. În acest articol vom explora pe înțelesul tuturor cele mai importante informații despre cutremurele din România: de la marile seisme istorice și cauzele lor geologice, la zonele cele mai expuse și modul în care sunt monitorizate mișcările pământului.
Vom discuta și despre cadrul legal pentru construcții sigure, precum și despre sfaturi de prevenție – cum să îți pregătești locuința și familia – și despre ce trebuie să faci înainte, în timpul și după un cutremur pentru a rămâne în siguranță.
Istoricul marilor cutremure din România
De-a lungul secolelor, pe teritoriul actual al României s-au produs numeroase cutremure, unele provocând pagube și pierderi de vieți omenești semnificative. Iată o listă cu cele mai importante cutremure din istoria României, cu data, magnitudinea și impactul lor:
26 octombrie 1802 (Vrancea) – Cel mai puternic cutremur consemnat în România, magnitudine estimată ≈7,9 (Richter). A durat aproape 2 minute și jumătate și s-a resimțit pe o arie foarte întinsă, de la Moscova până la Istanbul.
În pofida intensității extreme, numărul victimelor cunoscute a fost relativ mic: aproximativ 4 morți și câteva sute de răniți, potrivit relatărilor vremii. Totuși, pagubele materiale au fost majore – în București s-au prăbușit turnuri și biserici (celebrul Turn all Colței s-a prăbușit parțial), iar orașe din nordul Bulgariei (de exemplu Ruse, Varna, Vidin) au fost grav afectate.
23 ianuarie 1838 (Vrancea) – Cutremur devastator cu magnitudinea de ≈7,5 Richter. A provocat distrugeri severe în Țara Românească și sudul Moldovei. S-au înregistrat 73 de morți pe tot cuprinsul țării (dintre care 8 în București) și un număr mult mai mare de răniți.
Sute de clădiri și biserici s-au prăbușit în întregime, pagubele fiind imense, în special în orașe precum Craiova și Râmnicu Vâlcea (conform relatărilor istorice).
10 noiembrie 1940 (Vrancea) – Cutremur produs la ora 3:39 dimineața, magnitudine ≈7,7 Mw (7,4 pe scara Richter), focar la ~133 km adâncime. A fost primul mare seism al secolului XX în România, cu efecte devastatoare în Moldova centrală și de sud, precum și în Muntenia.
Bilanțul aproximativ: circa 1.000 de morți și 4.000 de răniți (estimări, deoarece cifrele reale au fost cenzurate din cauza războiului).
În București s-au prăbușit clădiri importante – faimosul bloc Carlton (12 etaje) s-a dărâmat complet, provocând ~300 de victime. Cutremurul din 1940 s-a simțit pe o suprafață de peste 2 milioane km², unda resimțindu-se până la Moscova și Sankt Petersburg.
4 martie 1977 (Vrancea) – Cel mai distrugător cutremur pentru generația recentă, survenit seara la 21:22. Magnitudine 7,2 Richter (7,4 Mw), adâncime ~100 km, durată ~56 secunde.
1.578 de oameni au murit în România (1.424 numai în București, conform unor surse), iar alți ~11.300 au fost răniți. Aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit sau au devenit nelocuibile. Cele mai mari pagube s-au înregistrat în București, unde peste 30 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit. Șocul a fost resimțit în tot Balcanii, iar în nord până la Moscova. Acest dezastru a dus la schimbări majore în politicile de construcții (vom detalia în secțiunea despre reglementări).
30 august 1986 (Vrancea) – Cutremur cu magnitudinea ≈7,0 Richter, produs la adâncime intermediară (circa 131 km). A fost resimțit puternic în Republica Moldova (Basarabia), unde a cauzat unele pagube, însă în România efectele au fost mult atenuate; nu s-au înregistrat victime sau distrugeri notabile pe teritoriul românesc.
Seismul din 1986 a servit drept test pentru noile norme de construcție post-1977, majoritatea clădirilor din România făcând față fără avarii grave.
30/31 mai 1990 (Vrancea) – Două cutremure succesive la interval de aproximativ 12 ore: primul de 6,7 Richter, urmat de o replică de 6,1 Richter. Deși destul de puternice și resimțite pe arii largi, aceste seisme nu au provocat pierderi de vieți omenești și doar pagube materiale minore. Ele au reamintit însă populației de prezența continuă a pericolului seismic.
Au mai avut loc și alte cutremure semnificative, de exemplu cele din 1829, 1893, 1894, 1908 – toate cu magnitudini în jur de 7 pe scara Richter –, însă informațiile despre impactul lor sunt limitate. Mai recent, în 2014, 2018 și 2022, Vrancea a produs seisme moderate (≈5-6 Richter) fără pagube majore, iar în 2023 un cutremur de 5,7 în zona Gorj/Oltenia a atras atenția, fiind neobișnuit ca loc, după cum vom menționa în secțiunile următoare.)
Cauzele geologice ale cutremurelor din România
Activitatea seismică din România are cauze tectonice bine determinate. Zona seismică Vrancea, situată în curbura estică a Carpaților, este sursa celor mai puternice cutremure din țara noastră. Aici, la contactul mai multor micro-plăci tectonice, blocuri continentale aflate în coliziune, se acumulează tensiuni uriașe în scoarță.
Eliberarea bruscă a acestei energii produce seisme de adâncime intermediară (70 – 150 km) care se resimt pe arii foarte întinse. Practic, Vrancea generează peste 90% din cutremurele produse în România și ~95% din energia seismică eliberată.
Aceste cutremure vrâncene pot atinge magnitudini de 7,5 – 7,9 pe scara Richter în cazuri extreme (cum au fost cele din 1802, 1940, 1977). Mecanismul lor este legat de mișcarea plăcilor tectonice – se crede că un bloc litosferic (posibil un rest de placă tectonică subdusă în trecut) se rupe în adâncime sub Vrancea, provocând cutremurele.
Alte zone seismogene din România: Pe lângă Vrancea, există și cutremure de suprafață (crustale) în diferite regiuni ale țării, de obicei cu magnitudini mai mici, dar care pot provoca daune locale. Principalele zone epicentrale identificate de specialiști includ: Făgăraș-Câmpulung (în Carpații de Sud), Banat (vestul țării), Dobrogea de Sud (inclusiv platforma continentală a Mării Negre), Crișana, Maramureș, Podișul Transilvaniei și Câmpia Română. Cutremurele de aici sunt cauzate de falii locale din scoarța superficială.
Zona Făgăraș-Câmpulung – Este cea mai activă zonă seismică de suprafață din România. Cutremurele au focare la adâncimi de până la ~30 km. Magnitudinea maximă înregistrată istoric a fost de 6,4 (în 1916). Deși mai mici decât cele vrâncene, aceste seisme pot fi periculoase deoarece acționează direct sub zonele populate: efectele lor sunt foarte puternice în apropierea epicentrului. (De pildă, un cutremur Vrancea de 5,5 la 100 km adâncime abia se simte local, pe când unul de 5,5 superficial în zona Făgăraș ar putea provoca pagube serioase în orașele din preajmă.)
Zona Banat – În sud-vestul țării, produce cutremure crustale relativ frecvente, de obicei de magnitudini moderate (M 4–5). Cele mai puternice observate aici au fost de ~5,5 Richter. Deși nu au atins magnitudini foarte mari, densitatea lor și efectele locale (clădiri fisurate, căderi de coșuri etc.) le conferă importanță.
Cutremure în Marea Neagră (zona Shabla) – În largul coastei de sud a Dobrogei (la granița româno-bulgară) există o falie capabilă de seisme puternice, deși foarte rare. Un exemplu notabil: cutremurul din 1901 în Marea Neagră a avut ~7,2 Richter și a generat chiar și un mic tsunami pe țărmurile Mării Negre. Astfel de evenimente au perioade de recurență de sute de ani, însă zona rămâne monitorizată atent.
Nordul Dobrogei (județele Tulcea-Galați și sudul Moldovei) – O altă regiune seismică locală, unde au loc periodic roiuri de cutremure mici. Cele mai mari cutremure din această zonă au avut magnitudinea de ~5,5 Richter. De regulă, astfel de seisme provoacă doar pagube locale (crăpături în pereți, căderi de tencuială aproape de epicentru) și nu se simt la distanțe mari. Un exemplu a fost seria neobișnuită de peste 200 de cutremure mici din zona Galați în toamna lui 2013, fenomen care a pus probleme comunităților locale.
Zona Crișana-Maramureș (nord-vestul României) – Aici cutremurele sunt rare și slabe; datele istorice indică posibil evenimente de maximum ~5,5–6 Richter, însă foarte puțin frecvente. Această parte a țării este considerată cu risc seismic scăzut în comparație cu sudul și estul.
Asadar, zona Vrancea rămâne “inima” seismică a României, responsabilă de marile cutremure resimțite în toată țara, în timp ce zonele crustale (Făgăraș, Banat, etc.) produc cutremure mai mici, dar care pot afecta puternic areale restrânse.
Combinația acestor surse face ca hărțile de hazard seismic să arate un risc considerabil mai ridicat în Moldova și Muntenia (mai aproape de Vrancea), comparativ cu Transilvania sau extremitatea de vest a țării, unde riscul este mai scăzut. Despre distribuția geografică a riscului vom detalia în secțiunea următoare.
Harta și zonele cu risc seismic ridicat
Zonele cele mai expuse la cutremure puternice în România sunt cele din sud și est, din cauza apropierii de sursa Vrancea. Studiile de hazard seismic arată clar că Moldova (în special județele Vrancea, Buzău, Galați, Vrancea) și Muntenia (inclusiv Bucureștiul) prezintă cele mai mari valori ale accelerației seismice așteptate – deci cel mai mare risc.
București, capitala țării, este considerat orașul cel mai expus la nivelul Uniunii Europene din punct de vedere seismic, atât din cauza proximitații față de Vrancea (unde se generează unda de șoc ce lovește direct Bucureștiul), cât și din cauza solului argilos și nisipos pe care e construit (depozite moi care pot amplifica mișcarea, efect cunoscut ca efect de sit).
În schimb, Transilvania și Banatul au un nivel de risc mai redus, nefiind pe traiectoria directă a undelor marilor cutremure vrâncene. Cu toate acestea, orașe ca Timișoara, Arad, Oradea sau Cluj-Napoca pot resimți mișcări seismice moderate din când în când, fie de la Vrancea (atenuate prin lanțul carpatic), fie de la cutremure locale de suprafață.
De exemplu, zona Arad s-a confruntat în 2022–2023 cu câteva cutremure superficiale de ~4–5 grade, resimțite de populație și care au cauzat crăpături minore în clădiri, semn că și vestul are faliile sale active (chiar dacă mult mai puțin periculoase comparativ cu Vrancea).
Pe harta seismică a României sunt evidențiate așadar două categorii de risc:
Regiunile cu risc major: Sud-estul României – județele Vrancea, Buzău, Prahova, Ilfov (implicit București), Teleorman, Ialomița, Brăila, Galați, Vaslui etc. – unde intensitatea cutremurelor vrâncene poate atinge grade mari pe scara Mercalli (VII–IX). Aici se impun măsuri stricte de construcție antiseismică și consolidare a clădirilor vechi.
Regiunile cu risc moderat sau redus: Transilvania, Maramureș, Crișana și vestul țării, precum și nord-vestul Moldovei. Aici cutremurele mari sunt rare, iar cele vrâncene puternice ajung de obicei cu intensitate diminuată (III–V Mercalli). Totuși, oricine locuiește în România trebuie să fie conștient că unda unui mare seism vrâncean poate fi simțită practic oriunde în țară (cutremurul din 1977, de exemplu, a fost perceput și la Cluj sau Timișoara, deși fără pagube acolo).
Știați că? În București, solul moale poate prelungi durata oscilațiilor produse de un cutremur. Efectul de amplificare a fost observat în 1977, când unele clădiri foarte înalte din capitală au intrat în rezonanță și au suferit avarii majore.
Din acest motiv, hărțile de microzonare seismică a Bucureștiului (întocmite de specialiști) împart orașul în zone cu diferite perioade de vibrație ale solului, pentru a ghida proiectarea clădirilor noi.
Cum sunt monitorizate cutremurele în România?
Detectarea și monitorizarea în timp real a activității seismice din România este realizată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP), cunoscut public și ca Institutul pentru Fizica Pământului (INFP). Sediul principal este la Măgurele (lângă București), unde se află centrul de comandă al rețelei seismice naționale.
Rețeaua Seismică Națională (RSN) cuprinde peste 140 de stații seismice moderne distribuite pe întreg teritoriul țării. Dintre acestea, circa 125 de stații digitale transmit continuu date (“în timp real”), iar altele funcționează pe declanșare (înregistrează doar când simt mișcări peste un anumit nivel).
Stațiile sunt dotate cu senzori sensibili – unele măsoară vibrații slabe (pentru a detecta cutremure mici), altele sunt accelerometre care înregistrează mișcările puternice ce pot afecta construcțiile. Datele captate sunt transmise în centrul INFP 24 de ore din 24, unde sunt analizate de seismologi.
Cum operează INFP-ul? În momentul în care are loc un cutremur oriunde în țară, semnalele ajung în câteva secunde la serverele Institutului. Algoritmii calculează rapid localizarea epicentrului, adâncimea și magnitudinea.
În mai puțin de 1-2 minute de la producerea unui cutremur, INFP furnizează aceste informații către autorități (Departamentul pentru Situații de Urgență, IGSU), mass-media și public. Pentru evenimentele moderate și mari, se emit alerte rapide către instituțiile-cheie – de exemplu, există un sistem de alarmare (REWS) care poate opri automat reactoarele centralei nucleare de la Cernavodă sau alimentarea cu gaz, și poate avertiza Metrorex (rețeaua de metrou din București) să oprească trenurile, cu câteva secunde înainte ca unda puternică să ajungă în zonele critice. (Acest timp de anticipare e posibil deoarece undele electromagnetice cu informații circulă mai rapid decât undele seismice prin pământ).
Publicul larg are acces la informațiile INFP prin site-ul oficial (infp.ro), unde fiecare cutremur înregistrat este listat aproape imediat cu timpul, coordonatele epicentrului, adâncimea și magnitudinea sa.
De asemenea, INFP generează automat hărți de intensitate (ShakeMap) pentru cutremurele peste o anumită magnitudine (peste 3-3,5 la suprafață sau 4 la adâncime), utile pentru a vizualiza ce zone au resimțit cel mai tare mișcarea – aceste hărți ajută echipele de intervenție să știe unde ar putea exista pagube.
Institutul colaborează cu rețele internaționale (precum EMSC – Centrul Seismologic Euro-Mediteranean și USGS din SUA), asigurând schimbul de date. Un aspect interesant: stația seismică de la Muntele Roșu (Vrancea) este integrată și în sistemul global de monitorizare a testelor nucleare, datorită sensibilității sale.
Cutremurele din România sunt atent monitorizate, iar atunci când pământul se mișcă, în scurt timp aflăm parametrii evenimentului. Acest sistem de supraveghere 24/7 permite autorităților să reacționeze prompt în caz de dezastru și oferă publicului informații esențiale.
Reglementări legale privind construcțiile și riscul seismic
După marile cutremure, în special cel din 1977, România a impus reglementări stricte pentru siguranța construcțiilor. Există acum normative antiseismice pe care toate clădirile noi trebuie să le respecte, iar clădirile mai vechi și vulnerabile sunt evaluate și, teoretic, consolidate. Să trecem în revistă principalele aspecte legale și tehnice:
Normative de proiectare antiseismică: Standardul actual pentru proiectarea clădirilor rezistente la cutremur este codul P100 (actualizat periodic, ultima versiune majoră fiind P100-1/2013, armonizată cu Eurocod 8 european).
Acesta stabilește criterii de calcul structural, în funcție de zona seismică în care se află construcția, astfel încât clădirea să nu se prăbușească la un cutremur de intensitate maximă probabilă. De exemplu, în București și zona Vrancea, clădirile noi de beton sau oțel sunt proiectate să reziste la accelerări de circa 0,30g sau mai mari (echivalent cu un cutremur sever, gen 1977). După 1977, normativele au fost mult înăsprite, iar după 1990 au fost din nou actualizate conform standardelor internaționale.
Clasificarea clădirilor existente în funcție de risc seismic: Autoritățile au obligat expertizarea tehnică a clădirilor construite înainte de codurile moderne. În special în București și în orașele vechi din zona seismică, clădirile au fost încadrate în clase de risc seismic (RSI, RSII, RSIII, RSN – risc I cel mai mare).
O clădire clasificată în Clasa I de risc seismic înseamnă că are pericol ridicat de prăbușire la un cutremur puternic, reprezentând un pericol public. Astfel de imobile sunt marcate în București cu celebrul semn rotund roșu (așa-numita „bulină roșie”) pentru a avertiza populația.
Conform unei liste actualizate de Primăria Capitalei (date aproximative din 2013), 190 de clădiri din București erau încadrate în Clasa I de risc (pericol public), iar alte 302 clădiri în Clasa II (posibile avarii structurale majore, dar prăbușire puțin probabilă); de asemenea, 76 de clădiri figurau în Clasa III de risc seismic.
Din păcate, progresul consolidărilor este lent – la acea dată doar 31 de clădiri fuseseră consolidate integral de municipalitate. După 45 de ani de la cutremurul din 1977, multe clădiri vechi rămân vulnerabile.
Interdicții și obligații legale recente: În ultimii ani, autoritățile au luat măsuri mai drastice privind clădirile cu risc. De exemplu, în 2024 a intrat în vigoare o prevedere legală care interzice proprietarilor să închirieze spații de locuit în clădiri cu risc seismic I (bulină roșie), sub sancțiunea unor amenzi mari.
De asemenea, spațiile publice (restaurante, săli de spectacole, școli) nu au voie să funcționeze în astfel de clădiri. Scopul este protejarea cetățenilor până la consolidarea acestor imobile. Între timp, programe guvernamentale de finanțare a consolidărilor au fost inițiate – proprietarii pot primi fonduri nerambursabile pentru lucrări de reabilitare seismică, însă procesul este complex și de durată.
Asigurarea obligatorie pentru cutremur: Din 2010, în România există obligația legală ca proprietarii de locuințe să încheie o poliță de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD) care acoperă și riscul de cutremur.
Valoarea de despăgubire este modestă (maxim 20.000 € pentru o locuință tip beton/cărămidă), dar asigurarea oferă totuși un ajutor financiar de bază în caz de dezastru.
În practică însă, mulți proprietari nu și-au făcut încă această asigurare, fie din neglijență, fie considerând că riscul e mic – un aspect îngrijorător, având în vedere expunerea seismică.
Pe scurt, cadrul legal actual impune standarde înalte pentru noile construcții și încearcă să gestioneze clădirile vechi cu risc, însă implementarea acestor măsuri rămâne o provocare.
Este crucial ca populația să conștientizeze riscul și autoritățile să sprijine activ consolidarea clădirilor vulnerabile, pentru a preveni tragedii la viitorul cutremur major, care cu siguranță va veni la un moment dat.
Sfaturi de prevenție: pregătirea locuinței și a familiei
Cutremurele vin fără avertisment, așa că pregătirea prealabilă este esențială. Ce putem face acum, înainte de următorul seism, pentru a ne proteja viața și bunurile? Iată câteva măsuri de prevenție pe care orice familie ar trebui să le ia:
Evaluarea și securizarea locuinței: Aflați în ce categorie seismică se află clădirea în care locuiți (bloc sau casă). Dacă e un imobil vechi, încercați să obțineți o expertiză tehnică. În interior, asigurați mobilierul greu (biblioteci, dulapuri, vitrine) de pereți cu ancore sau colțare metalice – astfel nu se vor răsturna în timpul cutremurului.
Nu depozitați obiecte grele pe rafturi înalte de unde pot cădea. Evaluați structura casei: remediați eventualele crăpături mari din pereți sau din planșee, consolidați zonele slăbite (consultați un structurist dacă aveți dubii serioase). Verificați și fixați lustrele grele, boilerul pe gaz (să fie bine prins în perete) etc.
Instalațiile de utilități: Știți unde se află și cum se închid robineții de gaz și apă și siguranțele electricității. La nevoie, după un cutremur, va trebui să le opriți rapid dacă sunt avarii.
E util să aveți la îndemână o cheie de gaz fixată lângă țeavă. Dacă se declanșează un incendiu sau există scurgeri, închiderea promptă a utilităților poate preveni un dezastru.
Pregătirea unui kit de urgență (“rucsac de cutremur”): Pregătiți o trusă de supraviețuire pe care să o țineți într-un loc accesibil (de exemplu, un rucsac robust lângă ușă). Acest kit ar trebui să includă: apă potabilă (pentru cel puțin 3 zile, ~2 litri/persoană/zi), hrană neperisabilă (conserve, batoane energizante), o trusă de prim ajutor, medicamentele necesare (dacă aveți tratamente cronice), lanternă cu baterii, radio portabil cu baterii (pentru a asculta anunțurile autorităților), fluier (pentru a semnala echipelor de salvare unde sunteți, dacă rămâneți blocat), pătură termică sau haine groase, un set de chei de rezervă, copii ale actelor importante (buletine, certificate) și o sumă de bani cash.
Nu uitați și de măști de praf sau eșarfe (praful poate fi dens după prăbușiri). IGSU recomandă ferm existența acestui “rucsac de cutremur” – el vă poate salva viața în caz de dezastru.
Stabiliți un plan de urgență cu familia: Discutați din timp cu toți membrii familiei despre ce face fiecare în caz de cutremur. Stabiliți un loc sigur în fiecare cameră (sub o grindă solidă, sub o masă robustă, lângă un perete interior de rezistență – detalii în secțiunea următoare) unde să vă adăpostiți în timpul seismului.
Conveniți și un punct de întâlnire după cutremur, în cazul în care nu sunteți împreună în momentul acela (de exemplu, un loc deschis în apropierea casei, departe de clădiri). De asemenea, identificați o persoană de contact din afara orașului (rude, prieteni) la care să dați un semn după eveniment, pentru ca toți să știe de voi (uneori rețelele locale pot cădea, dar mesajele SMS trimise în afara zonei afectate pot trece).
Educați-vă și exersați: Informați-vă din surse oficiale cum să reacționați la cutremur (portalul fiipregatit.ro al IGSU este foarte util, cu ghiduri înainte/în timpul/după). Organizați simulări în familie: “Unde ne adăpostim dacă începe să se miște pământul acum?”.
Asigurați-vă că și copiii știu aceste reguli de bază fără să intre în panică. Păstrați la îndemână numerele de telefon de urgență (112).
Pregătirea poate părea anevoioasă, dar face diferența între siguranță și haos în caz de dezastru. Odată ce ați luat aceste măsuri, puteți avea mai multă încredere că veți trece cu bine peste un eventual seism.
În continuare, vom detalia cum să acționați efectiv în momentul cutremurului și imediat după, deoarece și aceste reacții contează enorm.
Ce trebuie să faci înainte, în timpul și după un cutremur?
După ce v-ați pregătit casa și familia conform sfaturilor de prevenție, este important să știți și cum să reacționați în mod corect atunci când se produce efectiv un cutremur.
Specialiștii în situații de urgență (ISU/IGSU) au elaborat recomandări clare pentru cele trei etape critice: înainte (cu câteva clipe sau secunde, dacă aveți un minim avertisment sau simțiți primele vibrații), în timpul (pe parcursul zguduirii) și după cutremur (imediat ce mișcarea a încetat). Vom prezenta mai jos principalele reguli și sfaturi, pe înțelesul tuturor:
Înainte de cutremur (chiar la începutul seismului)
În majoritatea cazurilor, nu există un avertisment prealabil semnificativ înaintea unui cutremur. Totuși, uneori primele secunde ale undei seismice (undele P, care sunt mai rapide și mai slabe) pot servi ca un “semnal” înaintea undelor mai puternice (undele S) care provoacă zguduiturile mari. Dacă simțiți o vibrație ușoară sau vedeți lămpile legănându-se, reacționați imediat:
Păstrați-vă calmul – conștientizați că urmează un cutremur și că trebuie să aplicați planul. Panica reduce capacitatea de a acționa corect; respirați adânc și amintiți-vă regulile.
Adăpostiți-vă rapid într-un loc sigur. Nu pierdeți timp să fugiți pe scări sau afară – cutremurul lovește în secunde, și cele mai multe accidente se întâmplă pe holuri sau scări aglomerate. În schimb, dacă sunteți foarte aproape de o ușă de apartament și la parter, ați putea ieși imediat afară – dar de regulă, cel mai sigur e să rămâneți în interior și să căutați protecție sub ceva solid.
Deschideți ușa (dacă stați într-un apartament) – după ce vă adăpostiți, dacă sunteți aproape de ușă, e util să o lăsați întredeschisă. În vibrațiile puternice, tocurile de uși se pot deforma și ușa se poate bloca; o ușă deschisă asigură o cale de ieșire după cutremur. Atenție însă, nu stați în cadrul ușii decât dacă este singura opțiune (cadrele ușilor moderne nu mai sunt la fel de rezistente ca cele din casele vechi).
În timpul cutremurului
Acum au început cu adevărat zguduirile – durează poate 20, 30, 50 de secunde care par o eternitate. Cheia este să rămâneți pe loc, protejat, și să evitați pericolele. Iată regulile de aur, confirmate de experți (IGSU, Crucea Roșie, FEMA etc.):
Dacă sunteți în interiorul unei clădiri: Nu fugiți pe ușă! Rămâneți acolo unde v-a surprins cutremurul. Adăpostiți-vă sub o masă solidă, birou sau sub o mobilă robustă și țineți-vă bine de piciorul acesteia. Acoperiți-vă capul și gâtul cu o pernă, cu mâinile sau cu o haină pentru a vă feri de eventuale obiecte ce cad.
Dacă nu aveți o masă, ghemuiți-vă lângă un perete interior structural (departe de ferestre) și protejați-vă capul. Stați departe de ferestre, geamuri, oglinzi, biblioteci și mobilier înalt care s-ar putea răsturna. Nu folosiți liftul! Dacă sunteți într-un ascensor când începe cutremurul, apăsați butonul de urgență și, când se oprește, ieșiți și adăpostiți-vă.
Dacă sunteți într-un loc public (magazin, cinema etc.): Nu alergați spre ieșire în timpul cutremurului – riscați să fiți lovit de tavanul sau sticla care poate cădea, ori călcat în picioare în busculadă. În schimb, adăpostiți-vă și acolo sub ceva solid (o masă de prezentare, un rând de scaune) sau lângă un perete interior.
Stați departe de raioanele cu obiecte grele ce pot cădea de pe rafturi și de ferestrele vitrinelor. Dacă sunteți într-o mulțime, încercați să vă feriți de panică și să vă protejați capul.
Dacă vă aflați în aer liber, pe stradă: Depărtați-vă rapid de clădiri, stâlpi de electricitate, cabluri sau copaci. Căutați un spațiu deschis. Stați în mijlocul străzii sau într-o piațetă, departe de orice ar putea cădea peste voi. Atenție la fațadele clădirilor! Ornamente, cărămizi sau chiar balcoane se pot prăbuși la trotuar.
Țineți o distanță de cel puțin 10 metri de firele electrice căzute. Dacă sunteți pe o stradă îngustă cu clădiri, adăpostiți-vă sub un ancadrament de ușă solidă doar temporar, cât să vă protejați de eventualele căderi, dar fiți pregătit să vă mutați imediat cum se oprește mișcarea.
Dacă conduceți un autovehicul: Treceți gradat pe dreapta și opriți într-un loc cât mai sigur (nu sub pasarele, nu pe poduri, nu lângă clădiri sau copaci înalți). Rămâneți în mașină până la terminarea cutremurului.
Farurile pot să vă clipească, dar lăsați-le aprinse pentru vizibilitate. După ce s-a oprit totul, fiți atent înainte să coborâți: pericolele pot fi cabluri electrice căzute sau bucăți de clădiri în jur.
Dacă firele electrice au căzut pe mașină, stați înăuntru! Așteptați echipele de salvare să izoleze curentul – coborârea pe sol în acest caz poate duce la electrocutare.
Dacă sunteți pe munte sau într-o zonă naturală: Feriți-vă de prăbușiri de stânci sau alunecări de teren. Păstrați-vă echilibrul (dacă sunteți pe o potecă îngustă) și încercați să ajungeți într-un loc cât mai ferit de căderi de bolovani sau copaci smulși.
Prin urmare, esența acțiunilor în timpul cutremurului este: Drop, Cover, Hold on – Te lasi la pământ, te acoperi (sub ceva solid) și te ții bine. Asta reduce masiv riscul de a fi lovit sau strivit de obiecte căzătoare. Nu uitați: cutremurul, oricât de puternic, va dura cel mult un minut; rezistați acelor secunde protejându-vă, și nu încercați manevre riscante.
După cutremur
Când mișcarea încetează, pericolul nu a trecut complet. Urmează o perioadă critică, în care trebuie să evaluați situația și să acționați cu grijă, deoarece pot exista replici sau alte riscuri (incendii, gaze scurse, structuri instabile). Iată ce trebuie să faceți imediat după un cutremur:
Păstrați-vă calmul și ajutați pe cei din jur: Controlați-vă emoțiile – veți avea adrenalină ridicată, dar încercați să nu intrați în panică. Liniștiți-i pe cei speriați, în special copiii; explicați-le că pericolul a trecut pentru moment.
Verificați dacă sunteți rănit și apoi vedeți și starea celor apropiați. Acordați primul ajutor celor răniți, dacă știți cum (oprirea hemoragiilor, imobilizarea fracturilor), dar nu mișcați grav răniții inconștienți sau cu posibile leziuni spinale decât dacă sunt în pericol imediat.
Verificați starea locuinței: Uitați-vă după pagube structurale majore – pereți prăbușiți parțial, grinzi crăpate, stâlpi de susținere deformați. Nu folosiți scările imediat! – ar putea fi avariate.
Închideți alimentarea cu gaze și curent electric ca măsură de precauție. Verificați eventualele scăpări de gaze: nu folosiți flacără deschisă pentru a mirosi gaze! Procedați precum recomandă ISU: folosiți apă cu săpun (emulsie) pe țevi și îmbinări – dacă face bule, atunci se scurge gaz. În caz de miros de gaz sau scăpări constatate, închideți imediat robinetul principal de gaz, stingeți orice foc deschis, nu aprindeți lumini, deschideți ferestrele pentru aerisire și părăsiți clădirea.
Asigurați-vă provizii de apă: Dacă apa curentă încă funcționează, umpleți cada și recipiente disponibile cu apă – este posibil ca alimentarea să se oprească ulterior (din cauza avariilor la rețea), așa că e bine să aveți rezerve de apă pentru băut și igienă.
Pregătiți-vă să evacuați dacă e necesar: Dacă locuința prezintă avarii grave sau simțiți că nu mai este sigură (miros de gaz ce nu poate fi oprit, risc de prăbușire), luați-vă rucsacul de urgență (kitul pregătit) și părăsiți calm clădirea.
Atenție la scări în coborâre – călcați pe marginea treptelor, aproape de perete, și mergeți unul câte unul (nu toată lumea deodată), în tăcere, ascultând eventualele zgomote ce pot indica cedarea scărilor. Dacă scările au cedat sau ieșirea e blocată, nu folosiți liftul! Stați într-un loc sigur și cereți ajutor (vezi punctul următor).
După ce ați ieșit, nu vă mai întoarceți în clădire până nu este inspectată. Stați într-un loc deschis, departe de clădiri, și pregătiți-vă pentru replici (cutremure mai mici ce pot urma).
Comunicați cu moderație: Nu folosiți telefonul decât pentru urgențe majore (incendii, persoane prinse sub dărâmături) – liniile telefonice trebuie lăsate libere pentru salvatori.
Dați un SMS scurt contactului vostru din afara zonei de dezastru (din planul de urgență) ca să știe că sunteți bine, și apoi evitați convorbirile inutile. Informați-vă de la radio pe unde FM (de aceea e util radioul pe baterii) – autoritățile vor difuza instrucțiuni și știri oficiale. Nu răspândiți zvonuri și nu luați de bun tot ce vedeți pe rețelele sociale imediat după eveniment; bazați-vă pe surse oficiale.
Atenție la siguranța în exterior: Feriți-vă de cioburi de sticlă, cabluri electrice și moloz când vă deplasați. Purtați încălțăminte solidă (pantofi sport sau bocanci) și haine care să vă acopere cât mai mult pielea, pentru a evita tăieturi. Dacă e noapte, folosiți lanterna din kit pentru a vedea pe unde mergeți. Nu staționați lângă clădiri avariate – replicile pot cauza prăbușiri suplimentare.
Dacă ați rămas blocat sub dărâmături: Păstrați-vă aerul și energia. Nu aprindeți chibrituri – ar putea fi scăpări de gaz. Strigați doar periodic pentru a nu vă epuiza; mai bine lovați ritmic cu un obiect tare în ceva metalic sau în țevi – sunetul călătorește și poate fi detectat de echipele de căutare cu dispozitive speciale. Folosiți fluierul din kit dacă îl aveți. Oricât de tentant, nu încercați să vă mișcați prin spații foarte înguste sub moloz, riscați să dislocați ceva și să vă răniți; așteptați salvatorii.
Ajutați cum puteți comunitatea: După ce v-ați asigurat familia, vedeți dacă vecinii au nevoie de ajutor. Persoanele în vârstă sau cu dizabilități ar putea fi blocate – verificați-le. Sprijiniți echipele de intervenție urmând instrucțiunile lor și nu aglomerați drumurile cu mașina – lăsați libere căile pentru ambulanțe, pompieri și utilaje. Dacă locuiți la sat, verificați animalele și adăposturile lor după ce v-ați ocupat de oameni.
După un cutremur major, autoritățile vor prelua coordonarea. Ascultați la radio sau pe telefon (dacă rețeaua funcționează) anunțurile oficiale și urmați indicațiile. Nu plecați la drum lung imediat – așteptați să se evalueze starea podurilor și șoselelor.
Fiți pregătit pentru replici: ele pot surveni în orele sau zilele următoare; la fiecare replică, aplicați din nou regulile de protecție în timpul cutremurului dacă sunteți în zonă cu risc (de regulă replicile sunt mult mai mici).
Cutremurele fac parte din realitatea geografică a României și nu pot fi evitate. Dar informat și pregătit fiind, îți poți proteja viața și bunurile. Cunoașterea istoricului seismic ne ajută să înțelegem de ce e important să construim bine și să consolidăm ce este vulnerabil. Iar cunoașterea regulilor de comportament – înainte, în timpul și după cutremur – face diferența între siguranță și risc.
Ține cont de aceste sfaturi, informează-i și pe cei din jurul tău și fii pregătit, pentru că prevenția este cea mai bună armă în fața dezastrelor naturale. Prin educație și acțiune responsabilă, efectele unui cutremur pot fi drastic reduse, protejând astfel vieți și comunități întregi.
