Fapte rapide:Credintele Shinto
Prezentare generala: kami: zei sau spirite antice
Zeu (zei): kami: zei sau spirite antice
Sensul vietii: Oamenii sunt puri prin natura lor si pot tine departe raul prin ritualuri de purificare si pot dobandi lucruri bune rugandu-se la kami.
Viata de apoi: Moartea este rea si necurata, impura. Unii oameni devin kami dupa moarte.
In centrul Sintoismului sunt credintele in misterioasa putere de creare si armonizare (musubi) a kami si in modul adevarat (makoto) al kami. Natura kami nu poate fi explicata pe deplin in cuvinte, deoarece kami transcende facultatea cognitiva a omului. Adeptii devotati, totusi, sunt capabili sa inteleaga kami (divinul) prin credinta si, de obicei, recunosc diferiti kami (zei) sub forma politeista.
Kami (divinul in religia sintoista) a inceput ca fortele misterioase ale naturii asociate in primul rand cu trasaturi permanente in peisaj, cum ar fi munti neobisnuiti, stancile solide, pesteri, izvoare, copaci si pietre. Multe povesti populare au evoluat in jurul acestor locuri sfinte, care se refera adesea la posesia animalelor si implica in principal vulpi, bursuci, caini si pisici care vrajesc oameni. Corpurile ceresti joaca doar roluri intamplatoare ca Shinto kami (zeitati Shinto).
Astazi, enoriasii unui altar cred in kami-ul lor tutelar ca sursa a vietii si existentei umane. Fiecare kami (zeu) are o personalitate divina si raspunde la rugaciuni sincere. Kami dezvaluie, de asemenea, makoto (sinceritatea, adevarul) oamenilor si ii indruma sa traiasca in conformitate cu acesta. In gandirea traditionala japoneza, adevarul se manifesta in existenta empirica si sufera transformari in soiuri infinite in timp si spatiu. In Shinto se spune ca toate zeitatile coopereaza intre ele si se crede ca viata traita in conformitate cu vointa unui kami produce o putere mistica care castiga protectia, cooperarea si aprobarea tuturor kami (zeilor).
Shinto are o viziune generala pozitiva asupra naturii umane. O zicala obisnuita din Shinto este ca „omul este copilul zeilor (kami)”. In primul rand, acest lucru inseamna ca viata unei persoane este data de catre kami si ca, prin urmare, natura sa este sacra. In realitate, insa, aceasta natura divina este rareori revelata la om, ceea ce da nastere nevoii de purificare. In al doilea rand, inseamna ca viata de zi cu zi este posibila datorita kami, adica zeilor si, in consecinta, personalitatea si viata oamenilor sunt demne de respectat. Un individ trebuie sa venereze drepturile omului de baza ale tuturor si ale sale.
Shinto este descris ca o religie a tsunagari („continuitate sau comunitate”). Japonezii, desi recunosc fiecare om ca personalitate individuala, nu il iau ca pe o fiinta solitara separata de ceilalti. Dimpotriva, el este considerat purtatorul unei istorii lungi si continue care provine de la stramosi si continua in urmasii sai. De asemenea, este considerat un membru responsabil al diferitelor grupuri sociale.
Motoori Norinaga a declarat ca lumea umana continua sa creasca si sa se dezvolte in timp ce se schimba continuu. In mod similar, mitologia japoneza vorbeste despre o eternitate a istoriei in edictul divin al lui Amaterasu. In viziunea sa asupra istoriei, Shinto adera la abordarea ciclica, conform careia exista o recurenta constanta a tiparelor istorice. Shinto nu are conceptul de „ultima zi”: nu exista un sfarsit al lumii sau al istoriei. Din punctul de vedere al persoanelor finite, sintoistii subliniaza si naka-ima („prezentul mijlociu”), care apare in mod repetat in edictele imperiale ale secolului al VIII-lea. Conform acestui punct de vedere, momentul prezent este chiar centrul din mijlocul tuturor timpurilor imaginabile. Pentru a participa direct la dezvoltarea eterna a lumii, se cere sintoistilor sa traiasca pe deplin fiecare moment al vietii, facandu-l cat mai demn posibil.
Din punct de vedere istoric, credintele si ritualurile sintoiste ale fiecarei comunitati locale au jucat un rol important in armonizarea diferitelor elemente si puteri. Dupa Restaurarea Meiji (1868), Shinto a fost folosita ca mijloc de unire spirituala a oamenilor in timpul razboaielor repetate. De la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, dorinta veche de pace a fost reafirmata. Principiile Generale ale Vietii Shintoiste proclamate de Asociatia Shrines Shinto in 1956 are urmatorul articol: „In conformitate cu vointa Imparatului, sa fim armoniosi si pasnici si sa ne rugam pentru dezvoltarea natiunii, precum si pentru co-prosperitatea lumii.”
