Ce este teoria schemelor culturale?

Teoria schemelor culturale sustine ca fiintele umane folosesc clasificarea pentru a intelege membrii altor culturi si pentru a adauga date noi la categoriile disponibile anterior. Schemele culturale pentru interactiunea sociala sunt structuri cognitive care contin cunostinte pentru interactiunile fata in fata in mediul cultural al unei persoane.

Schemele sunt colectii generalizate de cunostinte ale experientelor trecute, care sunt organizate in grupuri de cunostinte inrudite; ne ghideaza comportamentele in situatii familiare.

Schemele culturale nu difera de alte scheme, cu exceptia faptului ca sunt impartasite de anumite grupuri culturale, mai degraba decat de indivizi (Garro, 2000). Schemele unice pentru indivizi sunt create din experientele personale, in timp ce schemele impartasite de indivizi sunt create din diferite tipuri de experiente comune (Garro, 2000).

Teoria schemelor culturale propune ca atunci cand interactionam cu membrii aceleiasi culturi in anumite situatii de multe ori, sau vorbim despre anumite informatii cu acestia de multe ori, schemele culturale sunt create si stocate in creierul nostru (Nishida, 1999).

Istorie

Teoria schemelor culturale poate fi o teorie relativ noua, dar schema culturala nu este un concept nou.

Ideea schemelor existente ca tipuri ideale in minte dateaza de la Platon (vezi si schema din psihologie). In secolul al XIX-lea, filozoful german Immanuel Kant a dezvoltat ideea ca experientele fiecarei persoane sunt adunate in memorie, formand concepte de ordin superior. In anii 1920, lucrarea lui Jean Piaget a investigat schemele la sugari. In anii 1930, Frederic Bartlett a testat memoria pentru scheme.

Din anii 1970 pana in anii 1990, multi cercetatori au obtinut o multime de dovezi care arata ca in mare masura, comportamentele oamenilor sunt profund incorporate in ceea ce acestia stocheaza in creierul lor. Prin aceste studii, cercetatorii au aflat ca comportamentul uman se bazeaza in mare masura pe experientele trecute si pe cunostintele stocate in creierul cuiva.

Cercetarile au aratat, de asemenea, ca schemele functioneaza la multe niveluri diferite. Experientele care sunt unice pentru indivizi le permit sa dobandeasca scheme personale. Schemele societale pot aparea din cunostintele colective ale unui grup si sunt reprezentate in mintile unei societati, permitand oamenilor sa gandeasca ca si cum ar fi o singura minte (Malcolm & Sharifian, 2002). Cu toate acestea, atunci cand mediul cultural al cuiva ofera experiente la care este expus fiecare membru al acelei culturi, experientele lor permit fiecarui membru sa dobandeasca scheme culturale (Nishida, 1999). Schemele culturale sunt structuri conceptuale care permit indivizilor sa stocheze informatii perceptuale si conceptuale despre cultura lor si sa interpreteze experientele si expresiile culturale. Daca oamenii nu sunt echipati cu schema culturala adecvata, este posibil sa nu poata intelege situatiile nefamiliare din punct de vedere cultural (Malcolm & Sharifian, 2002).

Cum se dezvolta schemele culturale

Cand cineva interactioneaza cu membrii aceleiasi culturi din nou si din nou, sau vorbeste despre anumite informatii cu acestia de multe ori, schemele culturale sunt create si stocate in creierul acelei persoane. Instante similare ulterioare fac ca schema culturala sa devina mai organizata, abstracta si compacta. Pe masura ce se intampla acest lucru, comunicarea devine mult mai usoara. Pe masura ce oamenii au mai multe experiente, schemele lor culturale in curs de dezvoltare devin mai bine organizate. Informatiile nu numai ca devin mai complexe, ci si mai utile in randul membrilor unei culturi. Dincolo de activitatea cognitiva a schemelor culturale se afla modelul complex care apare in creier.

Cand oamenii dobandesc si retin informatii din mediul inconjurator, sunt generate circuite neuronale. In consecinta, experienta de procesare a informatiilor este stocata in memoria pe termen lung. Reprezentarea memoriei sau circuitele neuronale create in creier, ca rezultat al prelucrarii informatiei sunt presupuse a fi scheme. Astfel, schemele ofera o baza in creier care ajuta la prezicerea a ceea ce este de asteptat si cautat in anumite situatii.

Nu toate schemele au o importanta uniforma. Schemele de nivel inalt sunt interiorizate si proeminente din punct de vedere emotional; de asemenea, atunci cand o schema este doar slab legata de sinele unei persoane, ea devine goala din punct de vedere emotional si irelevanta (Lipset, 1993).

Tipuri de scheme culturale pentru interactiunile sociale

Schemele culturale pentru interactiunile sociale sunt structuri cognitive care contin cunostinte pentru interactiunile fata in fata in mediul cultural al cuiva. Se subliniaza astfel cele opt tipuri primare de generare a comportamentului uman pentru interactiunile sociale. Aceste opt scheme sunt denumite si scheme de interactiune sociala primara (PSI).

1. Scheme de fapt si de concept: acestea sunt informatii generale despre fapte, cum ar fi Washington, D.C. este capitala Statelor Unite, iar concepte, cum ar fi bicicletele, sunt vehicule care au doua roti, un scaun si pedale.
2. Scheme persoane: Acestea sunt cunostinte despre diferite tipuri de oameni, in special trasaturi de personalitate; de exemplu, John este timid sau Dave este deschis. Deoarece oamenii au o anumita reprezentare sau idee despre ceea ce este a fi timid sau extrovertit, ei tind sa-i clasifice pe altii, cum ar fi John si Dave, in trasaturile lor dominante de personalitate.
3. Scheme de sine: Acestea contin cunostintele oamenilor despre modul in care se vad pe ei insisi si cunostintele despre cum ii vad altii.
4. Scheme de rol: Acestea sunt cunostinte despre rolurile sociale care denota seturi asteptate de comportamente ale oamenilor in anumite pozitii sociale.
5. Scheme de context: Acestea contin informatii despre situatiile si setarile adecvate ale parametrilor comportamentali. Informatiile din schemele de context includ predictii despre actiunile adecvate de intreprins, pentru a atinge obiectivele in contextul respectiv. Informatiile includ, de asemenea, sugestii pentru strategii rezonabile de rezolvare a problemelor. Este important de retinut ca schemele de context sunt declansate inaintea altor scheme.
6. Scheme de procedura: Acestea sunt cunostinte despre succesiunea adecvata a evenimentelor in situatii comune. Aceasta include pasii specifici de urmat si regulile de comportament adecvate pentru evenimente. Utilizarea schemelor de proceduri ii determina pe oameni sa intreprinda anumite actiuni intr-un anumit fel.
7. Scheme de strategie: Acestea sunt cunostinte despre strategiile de rezolvare a problemelor.
8. Scheme emotionale: Acestea contin informatii despre afect si evaluare, stocate in memoria pe termen lung. Aceasta este accesata atunci cand sunt activate alte scheme. Schemele emotionale se dezvolta prin interactiuni sociale de-a lungul vietii unei persoane. Cercetatorii au considerat ca este un aditiv important, deoarece emotiile joaca un rol important in interactiunile sociale umane.

Aplicatie la adaptarea interculturala

Termenul de adaptare interculturala se refera la procesul complex prin care un individ dobandeste un nivel crescut al abilitatilor de comunicare ale culturii gazda si de dezvoltare relationala cu cetatenii gazda. Mai simplu spus, adaptarea interculturala este transformarea propriilor scheme PSI ale unei persoane in cele ale culturii gazda si achizitionarea de noi scheme PSI in cultura gazda in care locuieste.

Un numar de oameni diferiti pot fi supusi la adaptare culturala, inclusiv imigranti, refugiati, oameni de afaceri, diplomati, muncitori straini si studenti. Cu toate acestea, se aplica in mod specific teoria schemei culturale adaptarii interculturale a strainilor. Calatorii petrec, in general, cativa ani intr-o alta cultura, in timp ce intentioneaza sa se intoarca in tara lor de origine.

Oamenii de afaceri, diplomatii, studentii si muncitorii straini pot fi clasificati ca straini. Pentru a explica mai bine adaptarea interculturala a strainilor, axiomele sunt folosite pentru a exprima relatii cauzale, corelationale sau teleologice. Axiomele ajuta, de asemenea, la explicarea ipotezelor de baza ale teoriei schemelor culturale (Nishida, 1999).

Axiomele strainilor

Nishida (1999) descrie urmatoarele 10 axiome:

• Axioma 1: Cu cat o persoana repeta mai des un comportament bazat pe schema in cultura sa, cu atat este mai probabil ca schema culturala sa fie stocata in memoria persoanei.
• Axioma 2: Esecul strainilor de a recunoaste actiunile si comportamentele care sunt relevante pentru interactiunile semnificative din cultura gazda, se datoreaza in principal lipsei din memoria lor, a schemelor PSI proprii ale culturii gazda.
• Axioma 3: Achizitia schemelor PSI ale culturii gazda este o conditie necesara pentru adaptarea transculturala a strainilor la acea cultura.
• Axioma 4: Schemele PSI ale culturii unei persoane sunt inter-relatate intre ele, formand o retea de scheme culturale pentru a genera comportamente adecvate culturii. Experienta in cultura gazda determina o schimbare a schemei culturale. Acest lucru provoaca schimbari suplimentare in toate celelalte scheme culturale si are ca rezultat o schimbare totala a comportamentului.
• Axioma 5: Achizitia de informatii despre inter-relatiile dintre schemele PSI ale culturii gazda este o conditie necesara pentru adaptarea transculturala a strainilor.
• Axioma 6: Oamenii folosesc atat procesarea bazata pe schema, cat si procesarea bazata pe date pentru a percepe informatii noi, in functie de situatie si de motivatiile lor.
• Axioma 7: Daca cineva are scheme culturale bine organizate, este mai probabil ca informatiile importante din punct de vedere schematic sa fie procesate prin scheme, in timp ce informatiile ambigue fie vor directiona cautarea datelor relevante pentru a completa stimulul mai complet, fie vor fi completate cu optiunile implicite ale schemelor.
• Axioma 8: Strainii carora le lipsesc schemele PSI ale culturii gazda au mai multe sanse sa foloseasca procesare bazata pe date, care necesita efort si atentie.
• Axioma 9: In cultura gazda, strainii se confrunta cu situatii cu adevarat noi in care experimenteaza incertitudine cognitiva si anxietate din cauza lipsei schemelor PSI in situatii diferite.
• Axioma 10: In cultura gazda, strainii experimenteaza etapele de autoreglare si autodirectionare. In etapa de autoreglare, ei incearca sa rezolve ambiguitatile si sa stabileasca integrarea informatiilor folosind schemele lor de cultura nativa, modificandu-le treptat. In etapa de autodirectie, pe de alta parte, incearca activ sa-si reorganizeze schemele culturii native sau sa genereze scheme ale culturii gazda pentru a se adapta la mediul culturii gazda.

Teoria contrastanta

Teoria schemelor culturale este adesea comparata si contrastata cu teoria consensului cultural. Ambele teorii prezinta perspective distincte despre natura cunostintelor individuale si culturale. Cu toate acestea, spre deosebire de teoria schemei culturale, teoria consensului cultural ajuta la descrierea si masurarea matematica a masurii in care credintele culturale sunt impartasite. Ideea centrala este utilizarea modelului de acord sau consens intre membrii aceleiasi culturi. In esenta, cu cat oamenii au mai multe cunostinte, cu atat se observa mai mult consens intre ei.

Din pacate, teoria consensului cultural nu ii ajuta pe ceilalti sa inteleaga mai bine variabilitatea intraculturala sau modul in care cunostintele culturale sunt interconectate la nivel cognitiv. Teoria consensului cultural anticipeaza variatia intraculturala, dar considera variatia ca fiind analoga cu performanta la un test cultural, anumiti indivizi functionand ca ghizi mult mai bine si mai eficient decat altii, pentru fondul de informatii culturale (Garro, 2000).